Doar bogatii beau ceai

Sper ca nu am mai scris despre asta caci am tot vrut dar (cred!) am amanat.

Intr-un timp mancam relativ des mancare chinezeasca, era ieftina si la indemana. Ma deranja atitudinea chinezilor care vindeau. Scurt si la obiect, pareau deranjati cand intrebam detalii despre mancare..apoi daca nu spuneam imediat ce vreau ii vedeam ca se uita asa cumva prin mine, cu o oarecare atitudine ca isi irosesc timpul cu mine, chiar daca nu aveau alti clienti. Acum trebuie sa recunosc ca majoritatea erau un fel de localuri la colt de strada, mici, cu 2,3 mese despartite de bucatarie doar de  tejghea . Am zis ca asa e la colt de strada insa intre timp am fost si in restaurante chinezesti mai normale, nu de lux dar cu mese si fara sa sa vad in bucatarie, comportamentul chelnerilor la fel era.

Prima oara am dezbatut treaba cu o americanca, ea a zis ca poate asa e traditia la ei. Nu am prea fost de acord cu o traditie in care il repezi pe client, mai ales cand ai in America atatea exemple de cum ar trebui sa fie o servire.

Apoi m-au luat romanii sa imi explice ca ce am venit eu din Romania cu asa pretentii  sau ca aici in America time is  money, cum de nu stiu eu asta?

Asa ca am trait eu amarat si neinteles o bucata de timp pana cand s-a intamplat o intamplare intr-un restaurant chinezesc, din ala normal , nu din cele de colt de strada. La masa alaturata o americanca o cheama pe chelnera chinezoaica sa o intrebe ceva din meniu. Aia ii raspunde la repezeala, americanca o mai intreaba o data aia tot cam repezit ii raspunde si pleaca. Americanca, in continuare nedumerita, se mai uita un pic pe meniu, se uita si la mine si apoi pleaca dezamagita. Asa am inteles ca mai sunt si altii ca mine. Si da, ala de mi-a zis ca time is money a avut dreptate, daca chinezoiaca ar fi acordat 5-10 secunde in plus, sa ii raspunda la intrebare ar fi avut un client in plus. In meniu era o oferta de portie dubla, americanca vroia felul ala de mancare insa pentru o singura persoana si nu il gasea in lista, atata pretentie a avut dar nu s-a putut! L-am gasit eu in meniu pana sa iasa ea din restaurant dar nu am mai zis nimic.

Cu toate ca nu sunt de acord ca dupa o gramada de ani de trait in America ei nu au invatat mai nimic, in timp am discutat cu unii chinezi si am lasat-o mai moale cu pretentiile. Multi au trait in  conditii foarte grele la ei in tara si sunt veniti pe la 30,40 de ani aici. Mi-au ramas intiparite 2 chestii povestite. Prima, vorbind despre ceaiuri, un chinezoi mi-a spus ca la el acasa doar bogatii beau ceai! Si a doua chestie, ca doar bogatii isi serbeaza ziua!

 

Publicitate