Iar diferente culturale

M-am intalnit zilele astea cu vara unui prieten. Ei sunt dintr-o tara asiatica, nu spunem exact care, ca e rasist. Femeie la 30 si cu 2 copii, ne mai intalnisem de multe ori, ne stiam cat de cat. Ne-am nimerit la aceeasi coada, unde am avut de asteptat cateva minute bune. Dupa ce am scapat de politeturi gen „how are you”  si din astea, s-a lasat un pic de pauza. Mi-am adus eu aminte ca varu-su mi-a zis ca s-a casatorit asa ca, cu oarecare  mandrie ca mi-am adus aminte si ca am ce zice, am felicitat-o pentru casatorie. A tresarit si, timp de cred ca 10 secunde, nu a zis nimic , s-a uitat asa un pic pierduta la mine. Eu in astea 10 secunde am avut timp sa ma oftica ca iar am dat cu bata-n balta, ca de obicei nevinovat. De asemenea, m-am gandit cum ii explic lu varul ca l-am dat de gol, ca se pare ca era casatorie secreta sau ceva. Apoi a inceput sa baiguie jenata, ca stiiiii, ca de fapt…inca vreo cateva secunde sa isi gaseasca cuvintele. A inceput sa imi explice ca daca ar fi fost in tara ei, ea cu 2 copii,  nu s-ar mai fi recasatorit, insa aici e putin altfel, ca oricum era prietena cu sotul ei si si ca au zis de ce nu..Cu cat imi explica mai mult cu atat eu eram mai confuz.

Inca stau si ma gandesc ce a vrut sa imi explice. Nici pe departe nu a incercat sa spuna ca se iubesc sau ceva legat de sentimente. Stiu ca s-a chinuit sa imi explice casatoria ei insa eu nu am inteles deloc ce a vrut ea sa justifice, cel mult am inteles ca ea nu are cine stie ce sentimente pentru el. Ea altfel e de treaba, saritoare , de cuvant, mult bun simt, pe partea romantica insa nu am cunoscut-o . Am citit undeva ca in tara ei asiatica se pune mare presiune pe fete sa isi gaseasca barbat instarit. Nu ca nu ar fi si in in alte tari la fel, insa nu la modul „oficial” ca la astia. In Romania, de exemplu, mai auzi ca se iubesc, macar varianta pentru public. Nu stiu insa ce reguli or fi la aia pentru femeile divortate cu copii, trebuie sa aflu, sa vad cand il intalnesc pe varul ei cum ma descurc cu el, daca e suparat ca am divulgat treaba.

Anunțuri

Americanii au probleme cu numele meu

Trebuie sa marturisesc, in interesul textului ce urmeaza, ca Marius nu este numele meu real. Am ales Marius deoarece este un nume foarte sexi si puternic si astfel am asigurat succesul blogului.

Acum 2 ani am fost la primarie sa obtin o autorizatie. Civilizat, frumos, cu numar de ordine, scaune , fara stres prea mare. Nu depusesem anterior nici un act sau cerere pentru legitimatia respectiva, insa mi-au dat-o pe loc, printata frumos, de plastic , gen carte de identitate. Dau sa plec, insa in timp ce admiram noua mea legitimatie observ ca mi-au scris numele gresit, scria Valentine(in loc de Valentin). Ma intorc, noroc ca nu era multa lume la coada, si ii spun aleia ca mi-a gresit numele. Zice nu e problema ca remediaza problema imediat si imi cere legitimatia gresita si permisul de conducere(permisul e si pe post de buletin aici). Imi printeaza alta legitimatie, o iau sa verific,  nu mai scria Valentine, acum scris Valentino! I-o dau inapoi si ii spun ca e Valentin, „n” e ultima litera din nume. O ia inapoi si incepe sa scrie iar, nu a zis nimic insa se cam vedea ca iritata. Imi printeaza, pentru a treia oara, o legitimatie. Mi-o da, ma uit la ea, zic  multumesc si plec.

A treia oara a reusit sa Valentin corect. Desigur, ca de data asta mi-a gresit numele de familie! Dupa ce de 2 ori l-a scris corect, acum in loc de X-ulescu ma chema X-ulesco. Observasem asta din primul moment, cand inca eram la ghiseu, insa mi-a fost rusine sa ii mai zic. Mi-am zis ca e cool asa! De 3 ori, cu permisul meu in fata, nu a reusit sa imi scrie numele corect.

Recent mi-am schimbat banca, cea veche mi-a bagat niste taxe noi asa ca m-am dus la alta. Deschiderea de nou cont a fost o placere, cel care s-a ocupat de mine mi-a explicat foarte frumos ce era de explicat, mi-a raspuns la ce am avut de intrebat, m-a intrebat si la ce nivel sunt la pokemon. Politicos, placut si profesional..pana mi-a dat foaia cu contractul sa o semnez. De data asta am insistat sa imi scrie numele corect, chiar si a 4-a oara. Ca a fost nevoie de 4 ori, din nou, cu permisul unde era numele meu corect in fata lui, cu mine explicandu-i ce a gresit. De data am fost Valentinx(!?), Valentino, Valentine si abia apoi, mult doritul Valentin!

Imi place Valentinx! E cam greu de pronuntat, insa as fi vrut sa am ideea asta cand am cumparat domeniul blogului.

Accidentul si asigurarea sau cine rade la urma

Un cunoscut de prin zona a fost implicat intr-un accident, pe autostrada a fost un ambuteiaj, traficul oprit, el a franat iar cel din spate a intrat in el. Fara urmari asupra persoanelor , doar masinile indoite nitel. Masina cunoscutului a patit ce se vede in poza, chestia aia de protectie din plastic infundata. Eu stiu cum conduce al meu, nu m-a mirat ce s-a intamplat, doar mi-a fost nitel mila de ala din spate ca pe el a picat vina..

La vreo 2 zile de la accident, a venit o tanti de la asigurari sa vada care e treaba. Dupa ce pleaca aia, vine asta victorios, ca aia a constata ca masina are dauna totala, o sa i-o plateasca si pe deasupra il lasa sa pastreze masina.  Foarte incantat era omul, ca masina merge bine mersi, mai ia si niste bani. Eu am zis ete bai, dupa ce ca e un pericol pe strazi mai ia si bani.

Dupa alte 2 zile se rezolva totul, isi primeste banii pe masina, masina acu figureaza cu acte de dauna totala deci nu o poate vinde decat cu o suma modica. Insa, surpriza, i s-a dublat costul asigurarii! Asta inseamna, la pretul masinii ( fabricatie 2000) ca in aproximativ 2 ani asta da inapoi banii de care se bucurase si cred ca si ramane cu asigurarea marita.

Plin de divortati

Am realizat de curand ca e plin de divortati pe aici. O prietena din Romania imi spunea ca America e distrugatoare de relatii, ca a avut multi prieteni care  au venit aici sub forma de cuplu si in maxim un an nu mai erau impreuna. Insa nu ma refer la imigranti ci la americanii nascuti si crescuti aici,  fara „socul” mutarii in alta tara.

Am cunoscut in ultima vreme mai multi americani, toti divortati. Acestia la randul lor au prieteni divortati, in povestile lor apar alte gramezi de persoane divortate, nu se mai termina lantul de divorturi. Incerc acum sa ma gandesc la unii care nu sunt divortati, sunt si din astia, dar mai putini. Eu nu am nimic impotriva divortului, ca decat sa traiesti chinuit mai bine singur si trist (tristetea optionala) dar astia exagereaza rau de tot. Am citit prin articole ca 50% din casatoriile din America se termina cu divort, cu toate ca sunt semne ca procentul ar fi in scadere. Cam cum auzeam in Romania din cand in cand de cupluri divortate asa aud aici de cei nedivortati..

Mai toti astia de ii stiu eu sunt si credinciosi, unii merg la biserica regulat, altii din cand in cand mai baga citate din biblie, deci, teoretic asa, eliminam lipsa credintei ca motiv. L-am prins in toane mai bune pe unul din ei si l-am intrebat de ce sunt asa multe divorturi. S-a intunecat nitel si mi-a spus ca viata e complexa.  Am zis sa il intreb pe chinez cum vede el treaba asta, el mi-a zis ca din cauza ca femeile is usuratice si mi-a explicat foarte serios, si convins ca asa e cum zice el,  ca el primeste saptamanal email de la femei din cartier care vor sa faca sex cu el fara obligatii. Mi-am dat seama pe ce site-uri umbla el si cum de s-a ales cu un virus ce  i-a pus parola pe toate documentele de pe computer si ii cerea nu stiu cate sute de dolari daca le vrea inapoi.

Pe langa astia de mai sus, am avut marea surpriza sa aflu ca doi tineri pe care ii stiu, 20-25 maxim ca varsta, au copii de 2,3 ani. Unul din ei nici nu avea serviciu, juca jocuri pe computer non stop, alalaltul avea serviciu si baga jocuri doar in weekend. Din cate mi-am putut da eu seama ei nu aveau nici o tangenta cu copilul sau mama, eu am aflat dupa cateva luni bune de cand i-am cunoscut, sapand prin pozele lor pe facebook. Astia nici nu cred ca au fost casatoriti vreodata, nu ii bag la divortati, insa ii bag la ciudatenii care par sa fie normale pe aici.

Habar nu am ce concluzie sa trag la articolul asta, as fi curios sa aflu de ce sunt chiar asa multe divorturi.

Sufar de tonsurofobie

Asa se numeste frica de frizer. Nu am o forma grava dar o am. Din cauza asta ma tund cat mai rar.

Am mai scris despre aventuri la frizer in America(). presimt ca o sa mai scriu. Acum scriu iar deoarece tocmai m-am tuns. In ultima vreme am preferat sa ma ia scurt cu masina, fara complicatii. Acum  am zis sa ma ia tot cu masina, insa un numar mai mare, drept care vietnameza a zis ca ma ia cu foarfeca. Nu m-a tuns rau..pe partea dreapta, iar pe stanga de pe partea ailalta a strazii nu crede nimeni ca is luat cu toporul.

Acum inteleg eu de ce multi americani au frizerul lor de care nu se despart si intra in panica daca unul din ei se muta sau e ala in concediu fix cand au ei nevoie de tuns. Altii prefera sa se tunda singuri cu masina. Si acum imi aduc aminte ca mi s-a spus inainte sa vin ca e greu de gasit un frizer bun pe aici, nu am inteles eu in momentul acela.

Ca sa recapitulez, ce am suferit eu, om suferind de tonsurofobie:

  • asta de m-a tuns stramb
  • m-au luat cu masina de tuns pe frunte si pe umeri, acum cand le spun sa nu o mai faca se uita ciudat la mine, nu stiu de ce, tot cu frica stau ca una a incercat si dupa ce i-am zis, noroc ca eram pe faza si am urlat
  • unul sau una (nici nu imi aduc aminte din cauza traumei) mi-a facut freza si apoi m-a tuns in jurul frezei. nu stiu daca e vreo tactica speciala, nici macar nu imi fac freza cum mi-a facut-o ala intr-o parte pe stanga. insa daca nu imi aranjam parul bretonul era pe diagonala dintr-un colt in altul al fruntii
  • si ar mai fi dar ma abtin sa nu creada lumea ca am fite in cap.

La piata in America

In America piata propriu zisa , cu tarabe facute special pentru tarani ca in Romania, nu am vazut. Aici vine fiecare cu masa, cu cortul, care cu ce are si se instaleaza in vreo parcare sau in parc . In general organizate in weekend, se  cheama farmer’s market.  Aici is fermieri, nu tarani. Suna mai nobil.

Am facut un filmulet si cineva din Romania a remarcat ca oamenii par foarte relaxati. Probabil ca asa e, eu nu am observat, acum ca ma gandesc realizez ca stresati nu sunt.

Iaca si clipul cu piata fermierilor de la mine din sat, se intampla doar sambata intre 8 si 12:

 

Avem toti mocheta la fel

M-am uitat azi la un film romanesc si am vazut faianta in baie cum am avut si eu, zugraveala cum am avut si eu(din aia cu stropi pe pereti) si lenjerie de pat cum am avut eu(albastra cu elefanti). Am realizat ca si aici, in America, sunt multe chestii standard, mai multe decat as fi crezut avand in vedere ca posibilitatile sunt mai mari si variate.

  • mocheta de culoare bej(sau crem, una din ele ca nu im idau seama de diferenta, asa ca nisipul, precum in poza)

covor

Am vazut culoarea asta in multe filme la tv, la cinema, pe youtube, poze, unde locuiesc eu. Chiar i-am zis filipinezului meu ca ” in America toti au mocheta de culoarea asta” de fata cu un american care s-a cam ofensat de nu am stiut cum sa o dreg ca sa nu par mocheto-rasist. Culmea, in aceeasi zi am fost in vizita la american acasa si apoi la fratele lui, ambii aveau repectiva mocheta  standard in casa.

  • intrerupatoarele sunt 99% din cazuri de 2 feluri:

intrer1 intrer2

aici trebuie sa recunosc ca e o slabiciune de-a mea, nu prea is pasionat de design interior, insa visez ca daca o sa am casa mea vreodata sa am un intrerupator frumos si original, cu rama frumoasa imprejur si eventual cu led.

  • usile, cel putin cele de interior, inclusiv cele de la dulapul incastrat in perete, sunt ca cea din imagine:

usa

Astea sunt cateva lucruri care mi-au venit pe moment. Ar mai fi mobila de bucatarie la care exista  un design clasic cu  mici modificari. Iarna mai toti  poarta geaca/hanorac/ceva de la The North Face, lucru care m-a facut alergic la firma asta.

Diferente culturale 2 (temperaturi)

Aici in America intalnesti oameni de peste tot, cu obiceiuri diferite, lucru care te face mai destept si mai destupat. Nu voi spune de unde este personajul despre care urmeaza sa povestesc, sa spunem ca e dintr-o tara din Asia, sa zicem ca se cheama Filipinia.

Are in jur de 60 de ani, sta cu mine aceeasi casa. Vara merge la serviciu cu bicicleta, cam 30 de minute un drum. Tot timpul se plange ca e foarte cald si ca uneori trebuie sa faca pauze la umbra. L-am compatimit un timp, pana cand am observat ca poarta 2 tricouri pe el deodata. L-am intrebat de ce are 2 tricouri pe el, mi-a raspuns ca dimineata cand pleaca e racoare. Am intrebat din nou de ce are ziua pe caldura 2 tricouri pe el, mi-a raspuns ca dimineata cand pleaca e racoare.

Acum e iarna, temperaturi de 0 grade, uneori si mai putin. Mi s-a plans ca e frig in camera, noaptea. Are dreptate, e cam frig uneori. Am observat acum 2 saptamani ca tine geamul deschis nonstop, zi si noapte, cam 15 cm deschizatura. L-am intrebat de ce tine geamul deschis daca ii este frig. Mi-a spus ca atunci cand porneste caldura este prea cald. Are dreptate, insa aia se intampla foarte rar. L-am m ai intrebat inca o data, un pic altfel, mi-a raspuns acelasi lucru. Acum 2 zile a venit acasa cu o aeroterma, ca doar e frig, nu? . Geamul tot deschis il tine. Nu am insistat cu intrebarile de data asta.

In ambele cazuri, vara si iarna, dupa ce intrebam a doua oara care e faza (am  insistat un pic deoarece ma miram si ma gandeam sa il ajut cumva) incepea sa raspunda cu jumatate de gura, cu mormaituri, cu privirea pe pereti..Eu doar incercam sa inteleg. Acum insa am invatat sa accept alte culturi, sunt un om mai bun dupa povestea asta.

 

 

 

Treimea goala a paharului

Initial am vrut sa leg treaba asta de asiatici dar mi-am adus aminte ca si cu cativa romani am avut aceeasi discutie.  Cred ca multi care vin in America au aceasta problema. Aici, ca angajat, ti se opresc taxe din fiecare salariu(saptamanal in general). Stiu ca in Romania firmele angajatoare plateau majoritatea taxelor, angajatul nu avea treaba. Aici vezi tu personal cum, din fiecare salariu care iti e platit de catre firma, aproape 30% din suma se duce pe taxe( procentul difera in  functie de stat si inca vreo cateva chestii).

Prima oara un roman, putin baut ca avusese Steaua meci, sa vaita ca platise in total peste 20 de mii de dolari taxe anul anterior. I-am inteles durerea si l-am intrebat cu o oarecare amaraciune cu cati bani a ramas pana la urma. Mi-a trecut instantaneu cand am auzit raspunsul, el avand si familie platea mai putine taxe. Nici nu vreau sa spun exact suma, cert e ca eu abia castigam cat platea el taxe.

La fel imi povestea cineva de acu 15 ani urma, cand lucra el ca inginer electronist in Silicon Valley, ca platea in jur de $30.000 taxe. Nu conta ca ramanea cu o gramada de bani, amaraciunea cu care spunea, dupa atat amar de ani, ca a platit prea multi bani la stat, era de-a dreptul induiosatoare.

Ca ultim exemplu avem un angajat la stat. L-am prins de cateva ori ca se uita pe cecul de salariu si spune ca prea multi bani se duc pe taxe. Si o spune in asa fel ca te simti prost de iti vine sa il mangai si apoi sa ii dai un sut.  Omul lucreaza la curatenie intr-o cladire de stat. Nu sta cu frica de concediere, are asigurare medicala in cei cam 28% bani de taxe, are vreo 60 de zile de concediu adunate ca nu prea si-a luat in ultimii ani si o pensie privata sau ceva de sindicat, nu am inteles bine. E in America de 10 ani, ar putea sa iasa la pensie acum cam cu 600 de dolari, insa mai lucreaza 2 ani ca sa ii intre si ailalta pensie, sa poate sa se retraga 1200 dolari(sumele sunt aproximative). In tara lui(sa zicem ca Filipinia e tara lui, ca sa pastram confidentialitatea) are o afacere, plateste pe angajat cu 100 dolari lunar la negru, fara taxe..Degeaba i-am spus ca toti platesc la fel taxe, ba ca unii platesc taxe la fel dar nu au atatea beneficii ca el, nicicum nu l-am scos din nemultumirea lui. E foarte afectat ca din cecul lui cineva isi opreste procent..

 

Doar bogatii beau ceai

Sper ca nu am mai scris despre asta caci am tot vrut dar (cred!) am amanat.

Intr-un timp mancam relativ des mancare chinezeasca, era ieftina si la indemana. Ma deranja atitudinea chinezilor care vindeau. Scurt si la obiect, pareau deranjati cand intrebam detalii despre mancare..apoi daca nu spuneam imediat ce vreau ii vedeam ca se uita asa cumva prin mine, cu o oarecare atitudine ca isi irosesc timpul cu mine, chiar daca nu aveau alti clienti. Acum trebuie sa recunosc ca majoritatea erau un fel de localuri la colt de strada, mici, cu 2,3 mese despartite de bucatarie doar de  tejghea . Am zis ca asa e la colt de strada insa intre timp am fost si in restaurante chinezesti mai normale, nu de lux dar cu mese si fara sa sa vad in bucatarie, comportamentul chelnerilor la fel era.

Prima oara am dezbatut treaba cu o americanca, ea a zis ca poate asa e traditia la ei. Nu am prea fost de acord cu o traditie in care il repezi pe client, mai ales cand ai in America atatea exemple de cum ar trebui sa fie o servire.

Apoi m-au luat romanii sa imi explice ca ce am venit eu din Romania cu asa pretentii  sau ca aici in America time is  money, cum de nu stiu eu asta?

Asa ca am trait eu amarat si neinteles o bucata de timp pana cand s-a intamplat o intamplare intr-un restaurant chinezesc, din ala normal , nu din cele de colt de strada. La masa alaturata o americanca o cheama pe chelnera chinezoaica sa o intrebe ceva din meniu. Aia ii raspunde la repezeala, americanca o mai intreaba o data aia tot cam repezit ii raspunde si pleaca. Americanca, in continuare nedumerita, se mai uita un pic pe meniu, se uita si la mine si apoi pleaca dezamagita. Asa am inteles ca mai sunt si altii ca mine. Si da, ala de mi-a zis ca time is money a avut dreptate, daca chinezoiaca ar fi acordat 5-10 secunde in plus, sa ii raspunda la intrebare ar fi avut un client in plus. In meniu era o oferta de portie dubla, americanca vroia felul ala de mancare insa pentru o singura persoana si nu il gasea in lista, atata pretentie a avut dar nu s-a putut! L-am gasit eu in meniu pana sa iasa ea din restaurant dar nu am mai zis nimic.

Cu toate ca nu sunt de acord ca dupa o gramada de ani de trait in America ei nu au invatat mai nimic, in timp am discutat cu unii chinezi si am lasat-o mai moale cu pretentiile. Multi au trait in  conditii foarte grele la ei in tara si sunt veniti pe la 30,40 de ani aici. Mi-au ramas intiparite 2 chestii povestite. Prima, vorbind despre ceaiuri, un chinezoi mi-a spus ca la el acasa doar bogatii beau ceai! Si a doua chestie, ca doar bogatii isi serbeaza ziua!